Zgribău

Tu şi eu

Dreptate nu are acela care are dreptate,

ci acela care e fericit.

Îmi urăsc corpul. E de prisos. Cu el ai întotdeauna multă bătaie de cap. Să-l îmbraci, să-l ţii drept, cu mâinile pe lângă el, să-ţi machiezi faţa... Şi trebuie să fac obligatoriu asta, pentru că el este permisul meu de trecere. Fără el sunt nimeni.
Vreau să te ating, dar nu pot – nu am ambalajul necesar. N-o să vrei. Ţi se pare interesant cu alţii. Iar eu vreau să zbor în jurul capului tău şi să-ţi respir în ureche. Te vei strâmba caraghios şi-ţi vei spune că ţi-e bine cu mine. Vei iubi alţi oameni şi le vei săruta buzele, iar eu mă voi încurca în părul tău şi voi sta acolo nemişcată. Apoi vei rămâne singur şi vei înţelege că, totuşi, ceva îţi lipseşte. Atunci mă voi descurca din părul tău şi-ţi voi sufla o adiere în ochi. Îţi vei miji ochii. Te iubesc când faci asta. Tu vei înţelege că-ţi e bine. Că este primăvară şi dă colţul ierbii. Că eşti iubit. Şi tu vei iubi. Vei arde de pasiune, vei fi gelos şi-ţi vei muşca buzele. Eu îţi voi sorbi sângele şi lacrimile. Ţie-ţi va fi bine, mie nu. Vei decide că ţi-ai găsit jumătatea. Te vei însura. Vei avea doi fii şi o fiică. Ştiu chiar cum îi va chema. Voi fi în părul tău, în ochii tăi şi în buzele tale. La un moment dat, te vei afla între Aceia şi Aceştia. Şi cineva te va împuşca. Nu ţin minte cine. Apoi vei zăcea în spital. Soţia te va părăsi. N-are nevoie de un invalid. În general, nimeni nu are nevoie de invalizi. Îţi vei muşca buzele şi-ţi vei vedea fiii şi fiica doar în vis. Odată, vei întreba:
-Unde eşti?
Vei întreba încetişor, ca nimeni să nu te audă.
Dar eu nu exist. Crezi că e mai bine mort decât invalid? Nu ai nevoie de o asemenea viaţă. Vrei să mori. Eu ştiu că, dacă vei muri, vei fi cu mine. Dar eu nu vreau aşa. Vreau să-ţi respir în ureche în fiecare primăvară. Dar eu nu exist. Crezi că atunci chiar a fost aşa de simplu? Crezi că este uşor să mori pentru cineva?
Noi doi nu existăm. Iar sângele tău şi lacrimile tale se întorc la tine. Nu poţi continua în felul acesta. Dar băieţelul tău îţi spune la telefon:
-Nu muri!
O spune încetişor, să n-audă mama. În şoaptă.
Vor trece apoi încă zece ani. Vei înţelege că nu a fost totul zadarnic. Când vei învăţa să-ţi mişti picioarele. Când te vei ridica şi vei umbla. Şi apoi vei alerga. De tine se va îndrăgosti o puştoaică de la etajul doi. Fiul tău cel mare va termina liceul şi va merge la facultate. Decanul îşi va aminti numele tău de familie, pentru că tu fuseseşi cel mai strălucit, cel mai solar. Fiul tău va fi la fel. Vei fi mândru de el. Te vei recăsători. Toamna ta va fi însemnată de purpuriul însorit al frunzelor moarte. Ţi se va naşte o fetiţă. Vei fi cel mai fericit om de pe pământ. Îi vei cumpăra un câine mare. Un câine adevărat. Îţi vei plimba fetiţa cu căruciorul, îi vei cumpăra îngheţată şi o vei duce la grădiniţă. Apoi, la şcoală. Îi vei arăta păduri şi lunci, o vei învăţa să iubească omizile şi pisicile. Apoi vei avea un nepot. Vei privi în ochii lui şi te vei speria. Îl vei evita, şi fiul cel mare se va supăra pe tine. Tu îi vei demonstra ceva, vei ţipa şi vei înghiţi pastile. Nu vei fi înţeles. Vei fi dojenit. Îţi va creşte tensiunea.
Vei zăcea pe canapea cu o pastilă de nitroglicerină sub limbă. Îţi vei înghiţi lacrimile, pentru că nimeni nu va voi să te-nţeleagă. Vei şopti:
-Te-au ucis sub ochii lui.
Vei pleca laolaltă cu câinele în alt oraş. Vei suporta greu despărţirea de fiică. Vei plânge. Nepotul tău va creşte şi va merge la grădiniţă. Fiul îţi va scrie că nu se poate să rămâneţi veşnic duşmani. Că sunteţi o familie. Vei veni în vizită. Îţi vei vedea fiica şi nu vei mai pleca de la ea. Apoi îţi vei vedea nepotul. Vei zâmbi forţat şi vei tremura înlăuntrul tău. Te vei teme că iarăşi... Vei privi în ochii lui şi vei vedea ploaia. Mie îmi place ploaia. Şi ţie. Îţi vei îndrăgi nepotul. Te vei ocărî în sinea ta că n-ai venit mai demult. Dar mai demult nu puteai. Toate la timpul lor.
Îi vei face cunoştinţă cu câinele tău şi îl vei învăţa să se bată. Îi vei arăta bolta şi stelele. Îi vei cumpăra o tobă şi el te va trezi dimineaţa bătând cu furie în ea. Cu el, vei fi omul cel mai fericit. Vei trăi înconjurat de iubire. Fiica cea mică va termina facultatea şi se va mărita. Celui de-al doilea fiu i se vor naşte două fetiţe – gemene. Câinele va muri. Nepotul tău va creşte. Nu va înnopta acasă, iar tu îţi vei face griji şi vei lua diacordin. Vei striga la el, iar el se va droga şi se va culca cu fetele. Îl vei bate la cap că e prea mic pentru asta, şi el se va înfuria, pentru că te amesteci în viaţa lui. Vei obosi şi nervii te vor lăsa. Vei încărunţi.
Nepotul va compune cântece şi le va cânta unor oameni străini. Tu vei dori să-l înţelegi. Vei decide că nu-l poţi pierde din cauza propriilor tale ambiţii. Te vei duce la clubul unde el va cânta cu formaţia lui. Vei fi nervos la culme şi fumul de ţigară te va sufoca. Nu-l vei recunoaşte pe scenă. Apoi îl vei recunoaşte. Apoi îi vei asculta cântecele. Şi vei înţelege că el cântă despre mine.
Vei pleca de la club. Vei păşi, clătinându-te, pe străzile întunecoase şi umede, vei râde şi vei plânge. Îţi vei muşca până la sânge buzele şi vei cădea în genunchi. Pe moloz. Dar îţi va fi totuna. Vei striga, şi nu te va auzi nimeni.
Vei ajunge acasă în zori, ca şi nepotul tău. Vă veţi ciocni unul de altul în faţa uşii, iar tu vei zâmbi. Şi el va zâmbi. Apoi el se va culca, iar tu vei sta în bucătărie şi vei fuma. Va intra soţia ta, în capot, iar tu îi vei spune că o iubeşti. Vor trece câţiva ani. Fata se va mărita, fiului mai mare i se va naşte un băieţel, fiicei mai mari – o fetiţă. Copiii vor creşte şi te vor trage de nas. Nepotul tău va trece la heroină. Şi va muri. Vei privi în ochii lui sticloşi şi vei vedea stelele pe care i le arătaseşi cândva. Nu vei plânge la înmormântare. Fiul mai mare va suferi un infarct.
Nepotul tău va fi înmormântat. Vei pleca acasă şi, pe drum, vei auzi primăvara. Te vei strâmba.
Îţi va fi bine. Vei întreba:
-De ce este totul atât de cumplit?
Dar crezi tu că e uşor să mori pentru cineva?
E uşor.

(scurt şi intrigant fragment din romanul "Votca-Cola", de Irina Denejkina şi o melodie transmiţând o stare relativ apropiată de cea pe care am simţit-o citind şi recitind le nesfârşit paragraful citat mai sus.)