Sighişoara

"Unde mai fugim de-acasă?"

Răspunsul îl am eu. Sighişoara. Festivalul Medieval. Asta dacă iubiţi aglomeraţia, Cetatea, scările, felinarele, pe Lupus Dacus, lucrurile handmade, soarele arzător, cafenelele micuţe.

Ziua mea de joi a început la 5:25, când ai mei m-au trezit cu exclamaţia: "Vezi că pleacă trenul fără tine!". Chiar dacă aş mai fi dormit mult şi bine, am sărit din pat, având în vedere faptul că mai aveam doar 15 minute să mă pregătesc de plecare.

În gară, ajunsese deja surioara roşcată, cea brunetă a ajuns puţin mai târziu, dar totuşi la timp ca să nu ratăm trenul. :)

Am fugit ca nebunele la linia 3, trenul ne aştepta, liniştit încă. Ne-am asigurat că personalul este cel bun, şi am urcat grăbite înăuntru. Aşa a început totul.

A urmat răsăritul, nişte discuţii de ora 6 dimineaţa, un vecin de vagon răsfăţat de bunica(semăna cu domnul Goe, fie vorba între noi) deranjat de râsetele şi vorbele noastre, timp să visăm cu ochii pe geam, zgomotul roţilor pe şine(partea mea preferată a mersului cu trenul) iar apoi, aproape de Sighişoara, o discuţie, pardon, un monolog cu un nene borţos cu un singur dinte, fază amuzantă de altfel(citez "Vreţi să facem cunoştinţă?" pauză de 3 minute, eu şi fetele ne uitam în pământ şi râdeam, de-abia ne puteam abţine, şi el continuă "Prietenii îmi zic Sasu' "), el continuă peroraţia lui despre servici şi casă şi maşină şi cum îşi va îndeplini el visele şi noi dădeam în continuare din cap gen "foarte bine, da nu ne interesează, nu te-ai prins?" iar bunica lui domnul Goe se amuza copios, la fel şi nepotul, care, pentru prima oară în cele aproape 4 ore a reuşit să îşi descreţească fruntea şi să zâmbească(un fel de pay-back pentru că, într-un final, ne-a deranjat cineva şi pe noi, nu numai noi pe el). Sfârşitul drumului cu trenul a fost fraza lui 'nea Sasu': "Poate ne vedem mai târziu prin centru!" şi gândul nostru simultan "Doamne fereşte!" :))

Din tren au urmat plimbări pe străduţe, prin parcuri, pe lângă Târnava, apoi ne-am întâlnit cu prietenele nebunatice care ne-au arătat pe unde poţi intra în Cetate fără să trebuiască să plăteşti nimic, apoi frica noastră să nu fim descoperite, pentru că la intrare îţi puneau şi brăţară pe mână şi am fi fost demne de explicaţii şi o mică amendă, probabil. A mai fost şi cafeneaua aceea drăguţă unde am stat turceşte pe nişte pernuţe, alte plimbări, poze multe, o pizza bună, şi fuga la trenul de 7.

Excursia noastră s-a terminat amuzant, cu o pană de curent pe RegioTrans, la ora 9 jumate. Ne-am speriat "o ţâră", că tocmai eram în mijlocul unei discuţii despre lucruri ciudate şi filme de groază, dar ne-am obişnuit repede cu situaţia şi cu controlorul cel beat care se clătina în timp ce se ducea să rezolve problema.