Despre ce a fost..:) Sibiu. Artmania. Good times.

A sosit timpul să scriu ceva despre Sibiu şi zilele petrecute acolo.

Poate că m-a apucat un fel de melancolie văzând tricoul cu artmania pe-aici, pe lângă mine.. :) 

Nu ştiu cu ce să încep.. poate prin a zice că am avut parte de de toate. A fost primul proiect de voluntariat la care am participat împreună cu Even'thor Braşov, astfel încât totul a fost nou pentru mine. 

Drumul Braşov - Sibiu a fost scurt şi plin de râsete, încă din tren am început să ne simţim bine, Victor ne-a spus nelipsitele poveşti care începeau cu "Am fost odată în Vamă.." şi se terminau în cel mai comic mod posibil. 

În Sibiu cică trebuia să dormim în cort, noroc cu două persoane cu iniţiativă - Alex şi Oani, care s-au interesat la un cămin studenţesc unde administratorul a fost foarte drăguţ cu noi şi nu numai că ne-a primit, ci ne-a luat foarte puţini bani de persoană pentru că, spuse el, ştiu cum e să fii tânăr. Seara de joi s-a încheiat în Art pub sau cum se numea, apoi cu un somn sănătos :)).

Vineri a început treaba. De dimineaţă, ne-a trezit un grup folcloric care exersa cântece la acordeon pe coridor. După mic-dejun şi cafeluţă, ne-am adunat în Piaţa Mare, unde ne-am întâlnit cu restul voluntarilor pentru un fel de instructaj, am fost repartizaţi la poarta de acces 1, iar la patru s-a dat drumul la treabă.

Ei bine, totul a mers ca pe roate, vorba vine, au fost şi faze mai amuzante, am avut de-aface cu tot felul de oameni faini, tatuaţi, coloraţi, pletoşi, serioşi, veseli, şi cu cel puţin un lucru un comun: dragostea pentru muzica rock.

Multele ore de stat la acces, în picioare, s-au făcut simţite, astfel că pe la 11 m-au luat nişte frisoane, de la oboseală, şi am cerşit hanorace de la unii şi alţii. Am luat şi o mică pauză ca să-i văd mai de aproape pe cei de la Die Toten Hosen şi am ţopăit pe melodia "Zehn kleine Jaegermeisster" de una singură cu un zâmbet larg.

Sâmbătă s-a repetat istorioara - tot poarta de acces 1, tot aceleaşi lucruri de făcut, tot aceleaşi feţe. Oricum a fost mai lejer decât vineri, cu ocazia asta am apucat să-i cunosc mai bine pe cei care au stat la poarta mea împreună cu mine, de altfel oameni faini şi prietenoşi, pe care sper să îi mai revăd cât de curând posibil. :) Poate că mai sunt multe lucruri de spus, dar nu e timp. În plus, ce a fost în Sibiu, în Sibiu rămâne.


şi câteva poze (mulţumiri Oanei pt ele)