visul unor nopţi de vară :)

şi toate acele stele ne priveau curioase, ne protejau de noapte şi de întunericul din noi. ne aşterneau zâmbete pe buze, uneori ne făceau să ne amintim - de noi, de ei, de alţii - că iubim, că trăim, că măcar pentru clipele ălea în care le agaţă o mână finuţă, de copil, pe cer, putem fi fericiţi. uneori ne mai făceau să plângem, dar asta făcea parte tot din fericirea clipei, pentru că atunci ni se aprindeau, în ochi, licuricii, iar din noi, sub formă lichidă, ieşeau toate grijile şi gândurile, toate certurile şi supărările, iar împreună cu ele, demonii mititei care activau, la rândul lor, alţi demoni. sufletul nostru se golea şi dintr-o dată încăpea în el atâta fericire, cât nu puteai duce.
aşa au fost ultimele mele seri, muzică faină răsuna la patru scene, ne întindeam pe iarbă(fără griji şi fără bani), priveam stelele, râdeam, iubeam acei ochi ca nişte licurici.
au fost nişte seri de neuitat, nişte concerte extraordinare, dar m-am întors, e ca şi cum aş fi revenit dintr-un vis care a ţinut mai mult decât de obicei.


Păi ori am fost rock, ori n-am fost deloc! (Peninsula 2011!!!)