am rămas singură, din nou, cu luminile acestui oraş, cu toată frumuseţea asta care mă înconjoară şi pe care nu o pot împărţi cu nimeni, la ora asta.
ei au plecat, eu am rămas aici.
ne-am simţit bine, azi, am râs, i-am zâmbit soarelui leneş care ne lumina feţele. apoi a venit noaptea, şi am rămas eu, singură, cu melodiile. şi cu amintirile.
amintirile unui balcon plin de lume, de viaţă şi de soare.
aşa că acum îmi e groază să stau înăuntru sau mi-e groază să ies afară. liniştea asta mă sperie. întunericul ăsta mă întristează. o stare ciudată planează asupra mea. dar mă voi obişnui, într-o bună zi,...

Comentarii

Postări populare