Pe frontul de vest, nimic nou!
multă ploaie... Ieri a fost Poesis, la Okian, din păcate nu am putut să merg, aţi râde dacă v-aş spune motivul. Bine, mama mă ţine ca pe-un câine. Din când în când, mai scap din lesă, m-aduce înapoi, îmi dă una peste umăr(acum patru ani am început să plâng de durere, acum m-am mai obişnuit). Uneori mă mai întreabă dacă m-am spălat pe mânuţe, şi-mi spune că am crescut îndeajuns încât să nu îmi mai strecoare ciorbiţa(da, adevărul e că am cam exagerat cu ura mea pentru morcovi şi alte legume ciudate, e timpul să cresc şi eu mai mare - nu numai fizic vorbind).
M-a pus ieri să aleg unde vreau să mă duc - a fost un fel de întrebare de-aia: "pe cine iubeşti mai mult, pe mama sau pe tata?" Ca să nu răspund(nu am vrut să spun ceva greşit) m-am trântit în pat, prefăcându-mă că am uitat că de la 17 avea să fie Poesis. Ce mod frumos de a ocoli o situaţie care nu îţi prea convine..
Într-un final am adormit, dar nu a fost un somn ca oricare altul. Am visat mult, şi ce mai vise... o vacă cu chip de câine vagabond care scotea colţii la mine, un pumn de albine care mă fugăreau pe o uliţă de sat, vecinul meu italian cu zeci de tatuaje(care există şi în realitate), nu mai ştiu ce treabă avea el cu mine, şi în final, fugeam(tot pe aceeaşi uliţă de ţară plină cu bălegar) spre un om roşcat care semăna cu un chip pictat des pe icoane şi care, la rândul lui, alerga spre mine, într-un halat de spital, cu braţele descătuşate.
Cum s-a terminat visul: eu alergam spre el, şi în momentul în care vreau să îl îmbrăţişez, apare în locul lui vaca cu chipul acela fioros de câine, telefonul sună, Corabia Nebunilor, nici nu ştiam pe ce lume mai sunt, răspund, era 18 trecut şi la capăt de fir Moni: "Ce faci, Anca, dormi?"
Aş fi vrut să nu îi zic nimic, după ce dorm sunt puţin cam irascibilă şi nu prea am chef de vorbe în vânt. I-am zis că am ales, că la 21 o să fiu în Kasho(pffff, locul acela, cât de mult îl "iubesc").
Zis şi făcut, am ajuns chiar cu o oră înainte. Haine, modele, catwalk, lumini, fum, coca şi piţi, aparatul meu, fotografi, blitz-uri, poze.
Oboseala s-a citit apoi în nervii noştri întinşi şi uşor-uşor am devenit ignoranţi, egoişti.. însă...
S-a dus şi Poesis, s-a dus si acea seară... m-am dus şi eu acasă, unde mi s-a ţinut morală...
şi-a mai trecut încă o zi din viaţa mea plină de... ploaie.
M-a pus ieri să aleg unde vreau să mă duc - a fost un fel de întrebare de-aia: "pe cine iubeşti mai mult, pe mama sau pe tata?" Ca să nu răspund(nu am vrut să spun ceva greşit) m-am trântit în pat, prefăcându-mă că am uitat că de la 17 avea să fie Poesis. Ce mod frumos de a ocoli o situaţie care nu îţi prea convine..
Într-un final am adormit, dar nu a fost un somn ca oricare altul. Am visat mult, şi ce mai vise... o vacă cu chip de câine vagabond care scotea colţii la mine, un pumn de albine care mă fugăreau pe o uliţă de sat, vecinul meu italian cu zeci de tatuaje(care există şi în realitate), nu mai ştiu ce treabă avea el cu mine, şi în final, fugeam(tot pe aceeaşi uliţă de ţară plină cu bălegar) spre un om roşcat care semăna cu un chip pictat des pe icoane şi care, la rândul lui, alerga spre mine, într-un halat de spital, cu braţele descătuşate.
Cum s-a terminat visul: eu alergam spre el, şi în momentul în care vreau să îl îmbrăţişez, apare în locul lui vaca cu chipul acela fioros de câine, telefonul sună, Corabia Nebunilor, nici nu ştiam pe ce lume mai sunt, răspund, era 18 trecut şi la capăt de fir Moni: "Ce faci, Anca, dormi?"
Aş fi vrut să nu îi zic nimic, după ce dorm sunt puţin cam irascibilă şi nu prea am chef de vorbe în vânt. I-am zis că am ales, că la 21 o să fiu în Kasho(pffff, locul acela, cât de mult îl "iubesc").
Zis şi făcut, am ajuns chiar cu o oră înainte. Haine, modele, catwalk, lumini, fum, coca şi piţi, aparatul meu, fotografi, blitz-uri, poze.
Oboseala s-a citit apoi în nervii noştri întinşi şi uşor-uşor am devenit ignoranţi, egoişti.. însă...
S-a dus şi Poesis, s-a dus si acea seară... m-am dus şi eu acasă, unde mi s-a ţinut morală...
şi-a mai trecut încă o zi din viaţa mea plină de... ploaie.
imi place....anca merge in kasho si nu stie sa dea un semn de viata...garderoba mea de piti e langa mine si nu am unde sa o folosesc (ironic spus :)) data viitoare cand mai iesi stii care e numarul meu :)
RăspundețiȘtergere