Nu o să zic nimic nou... însă...
...e aşa de greu să realizez că fiecare bucăţică de timp care trece, pleacă. pentru totdeauna. Şi uneori, deseori, realizez că îl pierd printre degete, ca pe firicelele alea de nisip, vara, la mare, în bătaia vântului.
Tot trecutul meu e aşa, parc-ar fi fost ieri.
Un nene îmi povestea, acum o zi-două, în 6-le aglomerat, că pe vremea lui, pe bulevardul X nu erau blocuri, era doar câmp, că bisericuţa aia e de mult acolo şi că nu erau maşini, erau tramvaie, şi lui îi plăcea să circule cu tramvaiul, şi toate astea "parc-ar fi fost ieri".
Îl cred. Îl înţeleg şi îl cred. Nu ştiu cum o să mă simt la vârsta lui dacă azi gândesc aşa...
...e aşa de greu să realizez că fiecare bucăţică de timp care trece, pleacă. pentru totdeauna. Şi uneori, deseori, realizez că îl pierd printre degete, ca pe firicelele alea de nisip, vara, la mare, în bătaia vântului.
Tot trecutul meu e aşa, parc-ar fi fost ieri.
Un nene îmi povestea, acum o zi-două, în 6-le aglomerat, că pe vremea lui, pe bulevardul X nu erau blocuri, era doar câmp, că bisericuţa aia e de mult acolo şi că nu erau maşini, erau tramvaie, şi lui îi plăcea să circule cu tramvaiul, şi toate astea "parc-ar fi fost ieri".
Îl cred. Îl înţeleg şi îl cred. Nu ştiu cum o să mă simt la vârsta lui dacă azi gândesc aşa...
Comentarii
Trimiteți un comentariu