Înapoi de unde am plecat...

Simt că trăiesc acelaşi coşmar pentru a mia oară... oboseala, duminica nedormită petrecută pe calculator cu progrămelul ăla de rahat numit Moviemaker(doamne,ce silă îmi e de el...), sutele de încercări, "iar s-a blocat", "restart", "într-o zi o să îmi bag picioarele... dar azi trebuie să îmi termin treaba!", atâţia nervi, atâta agitaţie, atâtea dureri de cap, ceas care mă trezea din oră în oră să mă anunţe că pot să iau treaba de la capăt, iar se bloca, iar un restart, iar o oră de somn şi aceeaşi melodie a lui Ozzy Osbourne - Crazy Train, special aleasă pentru alarmă ca să mă trezească, absenţe de la primele ore ca să apuc să termin, prima reuşită s-a dovedit a fi de nimic, alergat pe scări în jos ca o disperată, scuze la colegele de grupă, "e ok bă, rezolv eu", "nu, nu e nimic ok! tu îţi asumi vina!" "doamna profesoară, ştiţi, avem o mică problemă... (...) putem miercuri, vă rugăm?", "Bunescu, defineşte responsabilitatea", moment de tăcere şi de ruşine, "aveţi mapa, asta v-a salvat!", răsuflări de uşurinţă, alte explicaţii, din nou treabă, dar nu atât de multă, miercuri a sosit clipa, cărat laptop degeaba, proiector de rahat, alergat după alt laptop, s-a tras de timp, proiect neprezentat, joi, cărat din nou laptop degeaba pentru că nu s-a ţinut ora, iar aşteptare, dar de data asta cu proiect terminat şi CD făcut, într-un final o altă zi de luni, proiector de rahat(ce baftă!), prezentarea proiectului, într-un final, "10 fetelor!", bucurie nespusă, şi o nevinovată literă T(am scris Liceul Teoretic J. Honterus cu t mic) care a reuşit să dea din nou totul peste cap, lucru mult la un nou proiect care să conţină acel T "când aveţi de gând să îmi aduceţi CD-ul corectat?", "mâine, doamna profesoară!" şi acum stau şi scriu pe blog cu ochii roşii de atâţia nervi şi atâta plâns, pentru că pentru un T amărât a trebuit să iau totul de la capăt şi în momentul în care întrezărisem şi eu o luminiţă la capătul tunelului... mi-am dat seama că scrie mare: ERROR!