"Ea nu era de-aici" II

…şi lăsa în urmă lătratul ascuţit al câinilor, păcănitul obsedant al brichetei tipului cu geacă galbenă, întunericul străzii şi propria sa umbră.

Ar fi vrut să împartă seara şi melodia cu cineva care ar fi putut să o înţeleagă, pe ea şi firea ei ciudată ascunsă de aparenţe banale.

Dar nimeni nu era acolo, aşa că ea rătăcea în continuare singură, sperând la o zi în care va putea zâmbi din nou.