în miez de oraş, în miez de seară.

Visam că trăiam
eram...
nu ştiu ce eram.
Încuiată în propriul meu coşmar
în propria mea cutie cu gratii
din care evadam numai seara
atunci când pe străzi
se aprindeau lumini
când puteam să jur
că strada e goală,
că strada...
dar nu nimic nu era aşa cum credeam
noaptea - o confuzie de insecte
plângând, insecte râzând.
doamne ce deranjant
insectele astea cu inimi de plumb
nu, nu le striveam
mă predam.
când eşti bun insectele
fac ce vor cu tine, din tine.
în fine, ce să zic
mă retrag mă predau
Libertatea pe timp de noapte
un chin un bun un chin nebun.
vis nebun.