how do i feel...

aşa e cu lucrurile deosebite care ni se întâmplă: ele trec, dar o umbră de zâmbet rămâne mereu pe buze, când ne mai întoarcem cu gândul din când în când la ele. de joi încoace, îmi vine încontinuu să râd: acasă, pe stradă, cu colegii, în magazine. unii mă privesc ciudat. nu contează.
şi, zic, aşa e viaţa, nu? se întâmplă uneori lucruri atât de minunate, încât ai fi capabil să zici: i am so happy i could die. însă realizezi că numai pentru încă un moment deosebit mai merită să trăieşti şi să rabzi multe momente mai grele.
însă ce a fost frumos vom păstra, sper, pentru vecie.


ninge ninge alb fericire copil noapte lumini. :)