când începe cu bine ..
"da, anca, îmi place de tine, universul a contribuit la fericirea ta iar acum tu vrei să contribui la fericirea lui, nu?"
e un fel de mulţumire, adică am stat 20 de minute la un chestionar lung şi ciudat, am sărbătorit făcând cinste cu un tiramisu într-un local drăguţ, am lăsat şi ceva bacşiş chelneriţei... şi a fost frumos.
probabil, totul a început de dimineaţă. coboram scările pline de zăpadă şi mai jos, la capătul lor, se făcuse o coadă imensă de maşini şi asurzitor ţipau claxoane disperate. mă întrebam ce s-a mai întâmplat şi de data asta. apoi, în toată nebunia, a coborât din prima maşină un bărbat în vârstă. claxoanele nu încetaseră, iar şoferii deschideau geamul şi înjurau.
din a doua maşină, a coborât un alt bărbat. îl recunoscusem pe vecinul meu. a zis: omul acesta a rămas împotmolit în zăpadă! şi s-a îndreptat către maşina bătrânului. a mai coborât un alt şofer, şi împreună au reuşit să urnească maşina din loc. bătrânul a mulţumit mult celor doi bărbaţi pentru iniţiativă, şi a plecat după ce s-a sfârşit coada de maşini.
nu ştiu de ce, dar mi s-a părut că oamenii încă pot fi buni. şi că deşi nu suntem uneori conştienţi, bunătatea, ca şi răutatea, uneori, e ascunsă departe în noi înşine. depinde de care din ele ne lăsăm definiţi.
oricum, am plecat la examenul de germană cu o urmă de optimism după această poveste. şi a fost bine.
e un fel de mulţumire, adică am stat 20 de minute la un chestionar lung şi ciudat, am sărbătorit făcând cinste cu un tiramisu într-un local drăguţ, am lăsat şi ceva bacşiş chelneriţei... şi a fost frumos.
probabil, totul a început de dimineaţă. coboram scările pline de zăpadă şi mai jos, la capătul lor, se făcuse o coadă imensă de maşini şi asurzitor ţipau claxoane disperate. mă întrebam ce s-a mai întâmplat şi de data asta. apoi, în toată nebunia, a coborât din prima maşină un bărbat în vârstă. claxoanele nu încetaseră, iar şoferii deschideau geamul şi înjurau.
din a doua maşină, a coborât un alt bărbat. îl recunoscusem pe vecinul meu. a zis: omul acesta a rămas împotmolit în zăpadă! şi s-a îndreptat către maşina bătrânului. a mai coborât un alt şofer, şi împreună au reuşit să urnească maşina din loc. bătrânul a mulţumit mult celor doi bărbaţi pentru iniţiativă, şi a plecat după ce s-a sfârşit coada de maşini.
nu ştiu de ce, dar mi s-a părut că oamenii încă pot fi buni. şi că deşi nu suntem uneori conştienţi, bunătatea, ca şi răutatea, uneori, e ascunsă departe în noi înşine. depinde de care din ele ne lăsăm definiţi.
oricum, am plecat la examenul de germană cu o urmă de optimism după această poveste. şi a fost bine.
şi asta e o melodie care îmi aduce aminte de nişte zile frumoase. :)
Comentarii
Trimiteți un comentariu