Întrebare

Ce ar fi să stai acolo, pe jos, cu genunchii strânşi atât de tare la piept, de parcă nu ar mai exista nimic după clipa de faţă, de parcă după toată lumina aia puternică din ochi se revarsă doar întuneric şi un gol imens? Ce ar fi să nu spui nimic, doar să zâmbeşti, căci uneori tăcerea nu are loc de cuvinte?

Ai fi atât de mic şi de nesemnificativ...

Pe-nserate m-aş aşeza lângă tine.

Măcar atunci am fi mici şi nesemnificativi, dar de data asta împreună.