"Ea nu era de-aici" IV

Ar fi vrut să încuie toate amintirile într-un dulap secret ascuns de bibliotecă, protejat de atâtea alte amintiri asemănătoare cu ale ei, undeva unde să nu le vadă nimeni, să nu le poată auzi murmurul pal la miezul nopţii.
Nu, nu era sceptică, nici paranoică, mai degrabă egoistă: nu vroia să împartă cu nimeni frânturile de clipe; avea impresia că sunt atât de fragile, încât dacă le-ar mai trăi şi altcineva în afară de ea s-ar rupe în mii de particule de pulbere de stele care se vor risipi în aer şi atunci ea va rămâne săracă, definitiv.