"untitled" sau "despre de ce să pleci sau de ce să nu pleci de-acasă"
era 5 dimineaţa, în bucătărie mai ardea doar un singur bec fad, iar la masă eram eu cu un străin. discutam despre faptul că el nu mai vrea să se întoarcă acasă, că el, ca şi noi, restul de pe-aici, e doar un călător prin lume.
acasă nu va mai fi niciodată acasă, i-am zis.
a fost un moment în care m-a copleşit tristeţea la auzul propriilor mele vorbe. uneori mi-e atât de dor de acasă, îmi lipseşte atât de mult toată lumea de-acolo, dar mă întreb, mai poţi fi acelaşi după o astfel de experienţă când regăseşti micul tău oraş de provincie, care nu îţi mai oferă nimic nou? dar de ce ai vrea ceva nou? e ceva nou ceva mai bun? atunci de ce nu plecăm toţi? ce s-ar întâmpla dacă am pleca toţi? unde te simţi mai bine, aici sau acolo? e adevărată vorba "nicăieri nu-i ca acasă"? de ce se nasc unii oameni mai neastâmpăraţi decât alţii? de ce vreau să fiu ca străinul ăsta pe care l-au trimis ai lui prin lume cu nişte bani şi un rucsac în spate?
nici nu ştiu ce iubesc mai mult acum la faptul că sunt aici. cel mai probabil oamenii, faptul că toţi suntem de pe undeva, altundeva, şi suntem atât de diferiţi dar într-un final, atât de asemănători. faptul că dacă nu aş fi plecat din braşov şi mai apoi din cluj nu aş fi avut ocazia să stau la 5 dimineaţa cu un brazilian pe care l-am cunoscut la ceva party la poveşti în bucătărie.
aş fi fost mai fericită dacă aş fi fost la ora aia în patul meu de-acasă, dormind, neştiutoare şi naivă? aş fi avut inima mai uşoară dacă nu aş fi ştiut că am să cunosc atâţia oameni pe care, probabil, nu am să îi mai văd niciodată? ar fi fost oare mai bine? să regret faptul că ochii mi s-au deschis spre o lume mult mai vastă în care am să sper mereu să ajung? să vreau mereu mai mult, să plec mai mult, să văd mai mult, să ascult mai mult..
momentan asta e fericirea, zic. cu tot cu singurătăţile ei, cu nopţile alea în care ţi-e dor, cu faptul că uneori chiar te simţi ca un străin şi vrei înapoi. dar cu toate astea, acum ştii, în tine o să mai bată o inimă în plus pentru fiecare loc pe care l-ai văzut şi din care parcă nu te-ai mai întoarce..
(P.S: ce greu va fi finalul!)
acasă nu va mai fi niciodată acasă, i-am zis.
a fost un moment în care m-a copleşit tristeţea la auzul propriilor mele vorbe. uneori mi-e atât de dor de acasă, îmi lipseşte atât de mult toată lumea de-acolo, dar mă întreb, mai poţi fi acelaşi după o astfel de experienţă când regăseşti micul tău oraş de provincie, care nu îţi mai oferă nimic nou? dar de ce ai vrea ceva nou? e ceva nou ceva mai bun? atunci de ce nu plecăm toţi? ce s-ar întâmpla dacă am pleca toţi? unde te simţi mai bine, aici sau acolo? e adevărată vorba "nicăieri nu-i ca acasă"? de ce se nasc unii oameni mai neastâmpăraţi decât alţii? de ce vreau să fiu ca străinul ăsta pe care l-au trimis ai lui prin lume cu nişte bani şi un rucsac în spate?
nici nu ştiu ce iubesc mai mult acum la faptul că sunt aici. cel mai probabil oamenii, faptul că toţi suntem de pe undeva, altundeva, şi suntem atât de diferiţi dar într-un final, atât de asemănători. faptul că dacă nu aş fi plecat din braşov şi mai apoi din cluj nu aş fi avut ocazia să stau la 5 dimineaţa cu un brazilian pe care l-am cunoscut la ceva party la poveşti în bucătărie.
aş fi fost mai fericită dacă aş fi fost la ora aia în patul meu de-acasă, dormind, neştiutoare şi naivă? aş fi avut inima mai uşoară dacă nu aş fi ştiut că am să cunosc atâţia oameni pe care, probabil, nu am să îi mai văd niciodată? ar fi fost oare mai bine? să regret faptul că ochii mi s-au deschis spre o lume mult mai vastă în care am să sper mereu să ajung? să vreau mereu mai mult, să plec mai mult, să văd mai mult, să ascult mai mult..
momentan asta e fericirea, zic. cu tot cu singurătăţile ei, cu nopţile alea în care ţi-e dor, cu faptul că uneori chiar te simţi ca un străin şi vrei înapoi. dar cu toate astea, acum ştii, în tine o să mai bată o inimă în plus pentru fiecare loc pe care l-ai văzut şi din care parcă nu te-ai mai întoarce..
(P.S: ce greu va fi finalul!)
Comentarii
Trimiteți un comentariu