21 departe de casă

mă întreb cum ar fi fost cu un an în plus 

nu îmi e de-ajuns, eu mereu privesc în sus

chester şi azi, 23:54, ora României, încă câteva minute înainte de 21. 

dresden, departe de casă, departe de ce sunt şi trebuie să ascund, departe de tot ce iubesc şi respect mai mult. 

21, iată, pentru prima dată, eheee, totu'i nou da' vechi îs toate.

să trăiesc. am ajuns până aici.

ce va fi mâine? habar nu am da chestia asta e tare. 

acu' un an pe vremea asta cam aveam "interviu" şi nici măcar nu puteam visa la ce va fi cum va fi etc

de atunci a trecut un an în care am adunat multe bune, relele oricum le-am uitat, perioada post bad kissingen a fost genială. multe au fost geniale pe atunci.

între timp am ajuns şi pe-aici, lumea m-a întrebat dacă nu mi-e frică, aşa, singură, hai hui, prin lume, iată-mă acum, nu cred, fac 21, e noapte şi destul de rece iar eu m-am ascuns în camera mea de cămin.

nu-mi mai e frică nici măcar cât mi-era la început, pot să-mi dau seama, am crescut puţin mai mult, the lost kid is finally 21, nu că la vârsta asta nu şi-ar mai pierde cap, inimă, buletin, nu că s-ar mai fi schimbat ceva între timp, probabil doar curajul a mai crescut (puţin).

categoric îmi lipsesc prietenii, familia, nebunia din braşov şi cluj, acum mi-am găsit şi a treia casă, ahhaha deşi casa asta e nouă şi e frig în ea şi nu sunt nici prieteni buni nici huguri nici poveşti interminabile până la 3 dimineaţa şi mai e de construit şi mai e de pictat, şi sincer singura frică pe care o am e că o să încep să mă simt acasă exact atunci când va trebui să plec dar asta e, ştiţi voi cum e treaba cu inimile, se sparg câte puţin în fiecare loc prin care trec, da' vorba aia, nu plânge că s-a terminat, bucură-teeeee.. că s-a întâmplat.

în fine, acestea fiind spuse, mai am de adăugat că vara asta se va întâmpla Rock im Park, care probabil că va fi highlight-ul şederii mele în germania, am bilet, azi l-am văzut, acuma seara, la 00:00, dankeeeeee diiidiii, all this bitches envy us now şi cum ai putea să nu: Metallica, Linkin Park, Iron Maiden, Fall Out Boy, Nine Inch Nails, şiiii wtf mulţi alţii. şi mai am de spus că atât pentru asta, cât şi pentru şederea mea în germania trebuie să le mulţămesc părinţilor mei care mi-au suportat toate ieşirile - şi alea din fire, dar şi alea din oraş şi ţară, fără sprijinul şi dragostea lor necondiţionată nu aş fi reuşit nimic, ei nu ştiu dar şi eu îi iubesc şi mi-e dor de ei, nu tot timpu, dar aproape. a, şi statului român tre' să îi mulţumesc, pentru minunata bursă fără de care nu aş fi ajuns pe-aici, evident, şi ce departe ar fi fost gândul la rock im park, o să plâng dacă mă gândesc mai mult.

rişti şi câştigi, this is the shit, ma business from now on.

şi de final, ca încheiere, pentru că george carlin, de aia:

I’m a rude dude, but I’m the real deal. Lean and mean! Cocked, locked and ready-to-rock. Rough, tough and hard to bluff. I take it slow, I go with the flow, I ride with the tide. I’ve got glide in my stride. Drivin and movin, sailin and spinin, jiving and groovin, wailin and winnin. I don’t snooze, so I don’t lose. I keep the pedal to the metal and the rubber on the road. I party hearty and lunch time is crunch time. I’m hangin in, there ain’t no doubt and I’m hangin tough, over and out!