Dresden, te simt!

şase mii şapte sute treizeci şi cinci de imagini mi se developează în creier pe minut
youngdrunk
îmi ţipă-n timpane
dresda e rece e udă e noapte
privesc diapozitivele
cu oarecare nostalgie
şi un drac lăuntric îmi urlă-n cap
că trebuie să fac ceva
să stau înainte să plec
încă o oră încă un an încă puţin
încă cinci uşi care se deschid
nişte vederi lipite pe pereţi
din locuri prin care am fost dar nici nu mai ştiu
melodiile astea triste
despre oameni faini oraşe semafoare subsoluri părinţi
nopţi câştigate la loto poate
atâtea cuvinte şoptite învăţate în atâtea limbi
îmbrăţişări târzii dansuri târzii
brazilia
dimineţi cu rucsacu în spate un sanşiv
aparatu de fotografiat

şi încă nici nu am ajuns la jumate
(dar se-apropie)




şi melodia asta le zice mai bine ca mine:)