Primăvara lor.

Se făcea că era seară, că pe balcon mirosea a primăvară şi că oraşul era mai frumos decât oricând.
În liniştea serii, se distingeau nişte voci gălăgioase, sunt sigură că vorbeau spaniola.
Uite-aşa zic, unii sunt fericiţi, alţii nemulţumiţi.
Desigur că ea vroia să plece, să se întoarcă în ţara ei, iar el desigur e îndrăgostit de România şi prins pe-aici cu treburi, şi nu vrea cu niciun chip să se lase dus..
Băiatul melancolic, fiul lor, deci, care după astfel de certuri gălăgioase iese mereu şi priveşte înspre apus, mai mult ca sigur că nu e decis cu cine să ţină.
Iar eu, eu sunt doar un simplu privitor al tuturor spectacolelor care se desfăşoară chiar sub ochii mei.

Soarele se făcea că s-a ascuns de tot în nori, iar eu m-am făcut că plec.

Până mâine.


Comentarii

Postări populare