nouăşpe

a mai trecut un an. uite-aşa, repede, ca o constatare că liliacul a înflorit din nou şi că până apuc să îl miros o să îmi dau seama că a trecut anul.
nu prea îmi vine să cred. de fapt, nimănui nu îi vine să creadă.
ieri ziceau nişte prieteni "băi, parcă acu am fost la tine pe balcon, de ziua ta. a trecut un an de-atunci?"
da, uite.. a trecut, zic. aşa, cât ai zice peşte. şi la anu' pe vremea asta tot aşa o să ne mirăm.
partea bună e că al optişpelea an din viaţă, încheiat, mi-a adus nişte realizări frumoase (printre ele şi un premiu trei la un concurs de poezie, joi acuma ;) şi cuvintele doamnei Dobrescu - muţunache, felicitări, acum rămâi şi tu în istoria liceului - :)) ).
deci timpul nu s-a scurs degeaba.
acuma văd că totuşi m-am mai schimbat puţin într-un an, faţă de cel precedent (recitind ăst discurs de 18 ani din 2011: http://aparente-si-esente.blogspot.com/2011_05_01_archive.html).
am învăţat ce înseamnă să fii responsabil, asta datorită a nebuniei şi inconştienţei din semestrul 1, am învăţat ce înseamnă să munceşti ca să obţii ceva, am devenit ceva mai curajoasă şi poate puţin mai realistă, mi-am dat seama că uneori trebuie să faci ceva, ca să schimbi ceva.
ce a rămas la fel? probabil că în unele privinţe sunt tot aşa de miserupistă, că am învăţat să mă distanţez şi mai tare de lucrurile care sunt menite a mă afecta, că nu ţin cont de părerile oamenilor care mă judecă pe mine înainte să se uite în propria ogradă, şi că îmi place să mă înconjor tot de aceeaşi oameni frumoşi şi inteligenţi, de cei care tind spre stele, de cei cu vise măreţe, de cei diferiţi care se ridică din mediocritatea asta şi sunt în stare să creeze numai lucruri bune şi frumoase. pentru ei tot respectul, admiraţia şi prietenia mea.
le mulţumesc din nou că sunt alături de mine, şi că îmi colorează viaţa şi îmi aduc un zâmbet pe buze.
vă urez şi vouă, dragilor, toate cele mai bune şi să vă bucuraţi de tot ce e în jurul vostru.

şi o melodie frumoasă.