mi-e dor dor dor dor dor.
şi nu ştiu de ce, nu ştiu, am acum sentimentul că nu o să mai găsesc pe cineva pe asta planet
care măcar să se apropie de ceea ce eşti tu.
nu am spus că eşti perfect, nu am zis că eşti cel mai tare, nu te supraapreciez.
eşti om. ai greşeli.
dar eu îţi iubesc greşelile. asta e tot.
şi, din când în când, şi partea uman-perfecţionistă.
dar datorită a ceea ce nu eşti, eşti de fapt atât de special.
şi mi-e dor de tine, pentru că deseori facem aceleaşi greşeli. şi atunci când greşelile pe care le comitem se întâlnesc, atunci îmi dau seama că suntem unici. şi că eşti unic. şi că, într-un fel, ţin mult la tine.
şi nu vreau să pleci nicăieri.

aş posta melodia lui Adele, Someone like you, dar e deja un clişeu.
dar asta mă duce cu gândul la tine.





Comentarii

Postări populare