Întunericul - veşnica luptă cu tine.

Aştepţi. Pleci şi vii.
Râd sau plâng, mai uit
dar îmi aduc aminte în serile ălea târzii

când mă îmbolnăvesc de atâta întuneric.

Pentru că noaptea, toate relele pe care le faci pe timp de zi,

încep să îţi vorbească. 

Îţi zic, murmurul lor nu e deloc plăcut.

Care murmur? Ţipă!

Şi timpanele e în zadar să le ascunzi

căci toate sunetele morbide

pătrund prin efracţie la tine în corp.

Începi să crezi pe cuvânt că ai înnebunit.
Te zbaţi, dai din picioare, arunci cu perne
vrei să acoperi acea nebunie
şi să îţi dai seama, când te opreşti
că n-a fost nimic.
Dar relele pe care le faci pe timp de zi
le plăteşti noaptea. Înzecit.