Apus.

soarele apune în mii de feluri. şi să zicem că într-o seară apune atât de frumos între nori şi te face atât de fericit să-l priveşti şi faci asta minute întregi şi îţi promiţi că o să revii mâine, acelaşi loc, aceeaşi oră. şi apoi te ţii de cuvânt. şi nimic nu mai e la fel, pentru că de data asta norii coloraţi nu mai sunt pe cer, şi cerul nu se mai luminează în acelaşi mod şi pleci dezamăgit, întrebându-te cu ce ai greşit.

aşa e cu toate lucrurile extraordinare. nu o să se întâmple de 2 ori. nu poţi să le planifici, să le pregăteşti, să le intuieşti. şi când încerci să provoci un lucru extraordinar să se repete poţi să te asiguri că o să fii dezamăgit. pentru că ce e minunat vine de la sine, nu poate fi provocat şi nici repetat. aşa e şi cu apusurile.

(pozele sunt făcute în ilieni, într-o seară în care aşa a fost să fie :D )