Uitasem cum e

Pauză. That is.

Mă trezesc într-un pat în care nu am mai dormit de-atâta timp. Am o cafea pe masă. Ceasul arată ora 1, iar eu, eu zici că nu mai am niciun scop în viaţă.

Mă plimb prin casă cu cana de cafea în mână, soarele râde, tâmpa râde, din oraş urcă atâta zgomot la mine în casă şi e bine. Râd şi eu, deşi nu e amuzant, jumate’ de zi mi s-a dus, uite-aşa, cât ai zice „somn”.

Telefonul nu a sunat, nici măcar alarma nu a sunat, nimic nu a sunat în ziua aia. Timpul s-a oprit ca eu, după atâta timp, să dorm pân’ la 1. Să dorm şi să râd.

Mulţumesc.

A fost bine, zău. J