Bye bye 2010!!!
Nu nu sfârşitul nu-i aici... nu-i aici!!!
Un alt an se încheie. Şi după cum am zis, am să mă ţin şi de cuvânt şi am să "trag o linie"; un fel de review al anului 2010, an plin de tot şi de toate.
Nenumăratele ieşiri prin oraş, pe Sub Tâmpa, în Blue, în Britania, în mec, toate din categoria "fără număr". Un an cu prieteni noi, adevăraţi prieteni, însă şi reîntâlniri cu prieteni vechi. Poate pe unii din ei, într-un fel, i-am pierdut, şi îmi pare rău, dar am învăţat că dacă un lucru trebuie să se întâmple într-un fel sau altul, atunci nu îl poţi opri. Nu e vorba că am vrut sau am lăsat să se întâmple asta, însă uneori timpul şi distanţa distrug relaţiile dintre oameni.
Am mai învăţat, de asemenea, că nu tot timpul o să se întâmple ceva dacă tu doar stai şi aştepţi. Fiecare din noi are puterea să facă lucrurile să fie posibile. Şi fiecare poate face lucruri bune.
La lucruri frumoase duc zâmbetele. Şi anul ăsta am zâmbit mult şi des. Am râs din tot sufletul, am fost fericită, de multe ori. Şi am mai descoperit că fericirea porneşte cu lucrurile mărunte. Am deschis ochii, m-am uitat în jurul meu, şi tot ce mă înconjura era frumos: oraşul, şi oamenii, şi faptul că am o familie frumoasă(şi cei care sunt în Cluj, Huedin sau de prin alte părţi!:* ) şi nişte prieteni la fel de frumoşi, pe care îi iubesc mult şi cărora le mulţumesc că şi-au mai petrecut un an alături de mine. Vă iubesc copii! Şi pe mami, şi pe tati, şi pe fratello, etc. Lista e cam lungă. :)
Anyway, am avut parte de despărţiri, şi de căderi, şi de vin băut în gară :)), şi de apusuri de soare minunate la mine pe bloc, în singurătate.
Amintiri multe, şi aici amintesc cele 2 majorate super-faine. Şi poze multe. Poate mii de poze vara asta. Şi concerte şi seri de folk. Şi ore petrecute prin parcare, la poveşti, faze drăguţe care o să îmi rămână mereu în minte.
Am fost şi în Germania, în al doilea schimb de experienţă, şi am avut parte de distracţie faină din categoria "dau la peşte" :)).
Pe lângă asta am început să citesc şi filozofie şi îmi plac cărţile scrise de Cioran.
Am început prin februarie activitatea pe blog şi se pare că sunt addicted to it, pentru că e o altă parte din mine. Şi apropo de blog, anul ăsta am scris o tonă de prostii, prin sertarele mele zac sute de foi cu gânduri, poezii, idei, desene, şamd.
Cu ciorne şi note mi-am umplut telefonul... poze multe poze şi mesaje kilometrice la 2 noaptea, şi lacrimi, şi tristeţe şi vise care aş fi vrut să devină realitate şi... ce să mai adaug? Orele de foto de la care am plecat pictată mai întâi pe degete, după aia pe mână, apoi pe faţă; ore vesele prin studio cu oameni veseli şi drăguţi:).
Şi râsete, multe multe râsete, şi distracţie, şi oameni pe care am reuşit să îi cunosc mai bine şi care mi-au demonstrat că aparenţele înşeală, în mare parte.
Aşa am învăţat că nu trebuie să judeci şi să etichetezi, pentru că nici nu ştii ce lucruri frumoase se pot ascunde în spatele unui om aparent banal, sau mă rooog...
Pe lângă asta am mai învăţat că atunci când ţi se întâmplă un lucru nu trebuie să îl întorci pe toate părţile, ci doar să te bucuri că se întâmplă. Şi nu, viaţa nu e tot timpul un scenariu de film, aşa că unele chestii nu ies totdeauna cum ţi-ai dori, şi eu am greşit mereu prin a îmi imagina mereu un lucru înainte să se întâmple. Şi normal, după un vis frumos cu ochii deschişi, realitatea te loveşte în faţă.
însă tot răul spre bine.(nu şi invers.) Anul care mă aşteaptă, sau mai bine-zis anii care mă aşteaptă vor fi 2 ani grei, ani în care o să am de "tras" ca să îmi iau Cambridge-ul, carnetul de şoferi, Sprachdiplom-ul şi Bac-ul şi să mai şi intru la facultate. Mă sperie anii ce vin pentru că de-acum nimic nu mai e o joacă. Ceea ce voi alege(şi nu am nici măcar o idee ce va fi acel lucru) îmi va influenţa viitorul. Am crescut, nu? Dar tot acelaşi copil voi rămâne şi voi încerca să întârziu maturizarea... pe cât posibil.
Deci, ca şi concluzie, 2010 a fost un an frumos, mereu însă se poate şi mai bine!
Şi celor care mai intraţi din când în când pe blogul meu vă urez un an plin de zâmbete şi împliniri! Dăruiţi şi o să primiţi, iubiţi şi veţi fi iubiţi! Bucuraţi-vă de fiecare zi, oră, minut, secundă etc pentru că fiecare clipă este unică în felul ei şi nu se va mai întoarce niciodată înapoi! LA MULŢI ANI!!!
Un alt an se încheie. Şi după cum am zis, am să mă ţin şi de cuvânt şi am să "trag o linie"; un fel de review al anului 2010, an plin de tot şi de toate.
Nenumăratele ieşiri prin oraş, pe Sub Tâmpa, în Blue, în Britania, în mec, toate din categoria "fără număr". Un an cu prieteni noi, adevăraţi prieteni, însă şi reîntâlniri cu prieteni vechi. Poate pe unii din ei, într-un fel, i-am pierdut, şi îmi pare rău, dar am învăţat că dacă un lucru trebuie să se întâmple într-un fel sau altul, atunci nu îl poţi opri. Nu e vorba că am vrut sau am lăsat să se întâmple asta, însă uneori timpul şi distanţa distrug relaţiile dintre oameni.
Am mai învăţat, de asemenea, că nu tot timpul o să se întâmple ceva dacă tu doar stai şi aştepţi. Fiecare din noi are puterea să facă lucrurile să fie posibile. Şi fiecare poate face lucruri bune.
La lucruri frumoase duc zâmbetele. Şi anul ăsta am zâmbit mult şi des. Am râs din tot sufletul, am fost fericită, de multe ori. Şi am mai descoperit că fericirea porneşte cu lucrurile mărunte. Am deschis ochii, m-am uitat în jurul meu, şi tot ce mă înconjura era frumos: oraşul, şi oamenii, şi faptul că am o familie frumoasă(şi cei care sunt în Cluj, Huedin sau de prin alte părţi!:* ) şi nişte prieteni la fel de frumoşi, pe care îi iubesc mult şi cărora le mulţumesc că şi-au mai petrecut un an alături de mine. Vă iubesc copii! Şi pe mami, şi pe tati, şi pe fratello, etc. Lista e cam lungă. :)
Anyway, am avut parte de despărţiri, şi de căderi, şi de vin băut în gară :)), şi de apusuri de soare minunate la mine pe bloc, în singurătate.
Amintiri multe, şi aici amintesc cele 2 majorate super-faine. Şi poze multe. Poate mii de poze vara asta. Şi concerte şi seri de folk. Şi ore petrecute prin parcare, la poveşti, faze drăguţe care o să îmi rămână mereu în minte.
Am fost şi în Germania, în al doilea schimb de experienţă, şi am avut parte de distracţie faină din categoria "dau la peşte" :)).
Pe lângă asta am început să citesc şi filozofie şi îmi plac cărţile scrise de Cioran.
Am început prin februarie activitatea pe blog şi se pare că sunt addicted to it, pentru că e o altă parte din mine. Şi apropo de blog, anul ăsta am scris o tonă de prostii, prin sertarele mele zac sute de foi cu gânduri, poezii, idei, desene, şamd.
Cu ciorne şi note mi-am umplut telefonul... poze multe poze şi mesaje kilometrice la 2 noaptea, şi lacrimi, şi tristeţe şi vise care aş fi vrut să devină realitate şi... ce să mai adaug? Orele de foto de la care am plecat pictată mai întâi pe degete, după aia pe mână, apoi pe faţă; ore vesele prin studio cu oameni veseli şi drăguţi:).
Şi râsete, multe multe râsete, şi distracţie, şi oameni pe care am reuşit să îi cunosc mai bine şi care mi-au demonstrat că aparenţele înşeală, în mare parte.
Aşa am învăţat că nu trebuie să judeci şi să etichetezi, pentru că nici nu ştii ce lucruri frumoase se pot ascunde în spatele unui om aparent banal, sau mă rooog...
Pe lângă asta am mai învăţat că atunci când ţi se întâmplă un lucru nu trebuie să îl întorci pe toate părţile, ci doar să te bucuri că se întâmplă. Şi nu, viaţa nu e tot timpul un scenariu de film, aşa că unele chestii nu ies totdeauna cum ţi-ai dori, şi eu am greşit mereu prin a îmi imagina mereu un lucru înainte să se întâmple. Şi normal, după un vis frumos cu ochii deschişi, realitatea te loveşte în faţă.
însă tot răul spre bine.(nu şi invers.) Anul care mă aşteaptă, sau mai bine-zis anii care mă aşteaptă vor fi 2 ani grei, ani în care o să am de "tras" ca să îmi iau Cambridge-ul, carnetul de şoferi, Sprachdiplom-ul şi Bac-ul şi să mai şi intru la facultate. Mă sperie anii ce vin pentru că de-acum nimic nu mai e o joacă. Ceea ce voi alege(şi nu am nici măcar o idee ce va fi acel lucru) îmi va influenţa viitorul. Am crescut, nu? Dar tot acelaşi copil voi rămâne şi voi încerca să întârziu maturizarea... pe cât posibil.
Deci, ca şi concluzie, 2010 a fost un an frumos, mereu însă se poate şi mai bine!
Şi celor care mai intraţi din când în când pe blogul meu vă urez un an plin de zâmbete şi împliniri! Dăruiţi şi o să primiţi, iubiţi şi veţi fi iubiţi! Bucuraţi-vă de fiecare zi, oră, minut, secundă etc pentru că fiecare clipă este unică în felul ei şi nu se va mai întoarce niciodată înapoi! LA MULŢI ANI!!!
Comentarii
Trimiteți un comentariu