așa, ca la 12 noaptea. un pic de palahniuk. a se consuma la rece.

evident, Palahniuk.


azi citeam Supraviețuitorul  și la un moment dat am vrut să mă opresc, dar nu, nu se poate, îmi place să citesc despre moarte și despre multe altele, și mi-am dat seama câtă dreptate are și tot ceea ce nu conștientizam, toate obsesiile pe care nu le aveam până acum, pe toate le-am deprins oarecum în câteva ore.

nu e de bine, dar dă dependență și o doză nedigerabilă de realism servit la rece. ca de obicei.

cineva, despre Rant, spune tot ce aș fi zis eu când îl citesc pe Palahniuk:

Not to sound melodramatic, but this book will make you rethink all your beliefs, your entire perception of reality. It doesn’t just blow your mind, it meticulously explodes everything you know in a controlled, slow motion blast just so that you have time to wonder if you are going to be left a paranoid, delusional lunatic solely because of the reality you are being presented with. Then, it lets you back down and sews the experience up in a nice little bow and looks at you innocently as if to say “did I do something?”

“It’s easy to cry when you realize that everyone you love will reject you or die.”



speechless.