Zgribău

putea să cadă de-acolo.

poate un minut, să moţăie acolo, sus, pe margine, l-ar fi putut costa viaţa.

însă.. câtă libertate în gestul lui! 

să te întinzi, liniştit, pe margine de bloc, acolo sus, pe fâşia aia îngustă.

după ce vezi aşa ceva, nu prea mai e loc de cuvinte.

sau.. singurele lucruri pe care aş putea să le zic acum: ce-aş fi dat, pentru 2 secunde măcar, să fiu în locul lui.. 

dar probabil un gest ca ăsta cere atâta miserupism, ignoranţă, nepăsare şi inconştienţă, încât.. 

nununu, eu nu sunt capabilă de atât. 

oricum, pace ţie, copilule!