Tu crezi că e doar un vis. Unul, la fel ca oricare altul. La fel ca toate visele pe care le ţii minte pentru câteva milisecunde în somn, şi care, odată cu o altă stea căzătoare, se pierd pentru totdeauna din minte.
Dar ceea ce zic eu cântăreşte mult mai mult decât atât, pentru că e cu mine în fiecare clipă în care respir.
Un decor al inimii, în spatele căruia nu mai încape nimic, nimic.

Credeţi că dacă beau, uit, uit de vise, uit de mizeriile din jurul meu, uit de tot.
Credeţi că dacă nu vorbesc, înseamnă că nu am nimic de spus, însă atât de multe cuvinte rămân nerostite, şi poate nu am să le pronunţ niciodată.
Credeţi că zâmbetul meu e la fel de cald ca seara aia de mai, însa este doar un fel de afiş: pot fi citite de pe el atâtea informaţii, însă nimeni nu ştie cu adevărat ce se ascunde în spatele lui... nenumărate şiroaie de lacrimi neplânse. Şi se ştie: "o lacrimă are rădăcini mult mai adânci decât un zâmbet".
Credeţi că sufletul meu e atât de mare, uneori, dar nimeni nu ştie cât este de gol, de fapt...

Comentarii

Postări populare