Făt Frumos' Story - Acum 6 ani.....

.....era seară târzie, împodobită cu stele. Eram un copil mic şi nevinovat, şi tot la fel de naiv.
Credeam într-un Făt Frumos şi în seara aceea le-am mărturisit stelelor că eu l-am găsit pe al meu.
Stăteam afară şi era frig. Nu am simţit. Visele, fericirea şi dragostea(doamne ce cuvânt măreţ şi atât de lipsit de sens, acum) îmi ţineau de cald în lumea mea mică şi fericită. Şi inima mea era. Şi totul era complet diferit de cum e azi.
A trecut o zi. A trecut o noapte. Apoi trei,... patru,... cinci,... . Apoi a trecut luna. Prima, a doua, a unşpea. A venit şi a doişpea şi s-a făcut deja un an. Un an de la mica mea mărturie în faţa stelelor.
Atunci nu am crezut că 'îţi poate plăcea' de cineva un an. Dar am considerat-o o joacă. Ne ascundeam, ne prindeam, vorbeam, stăteam, râdeam, cântam, ghiceam, ne tachinam, aşteptam, ne întâlneam, visam, ne certam, plângeam, ne împăcam. Mai şi plecam uneori, dar nu uitam să ne întoarcem mereu înapoi. Atunci totul era o joacă... până şi suferinţa.
După ce au trecut 2 ani, am început să îmi fac griji. A fost perioada în care am început să realizez că nu mai e totul doar o joacă.
Doi ani s-au făcut trei. Trei ani s-au făcut patru. Eu am rămas cu mintea şi cu sufletul la acelaşi Făt Frumos. Am trecut prin zeci de probe de foc şi prin zeci de chinuri sufleteşti ca într-un iad. A trebuit să îmi demonstrez că voi putea trece de toate probele, dar nu am reuşit. Acum îmi pare rău că am încercat.
Făt Frumos nu e vinovat de asta. De fapt cred că asta e menirea lui, cât mai multe zâne, prinţese sau zgripţuroaice trebuie să lupte să îi câştige inima. Şi eu am făcut parte din ele. Când mai treceam de o probă, la următoarea mă pica oricum, şi trebuia să o iau mereu de la început. Luptă lungă.
Pentru ce? Fie vorba acum, Făt Frumos a cam expirat. După vreo cinci ani mi-am dat seama că nici el nu e atât de frumos cum ar fi trebuit să fie în povestea asta, nici armăsarul lui nu mai e atât de alb...
Făt Frumos a ruginit odată cu toamna, şi s-a pierdut probabil printre mormane de frunze. 6 ani de când mă lupt pentru Făt Frumos s-au pierdut şi ei printre mormane de frunze, şi sper să nu îi mai găsesc niciodată...