Nu am uitat să fiu copil

Înapoi cu 5 ani. Înapoi la zilele alea faine de atunci. Înapoi la faptul că atunci nu îmi ocupa nimeni mintea şi sufletul care zburdau de fericirea copilăriei. Înapoi la aceleaşi melodii pe care nu o să le uit niciodată. Înapoi la după-mesele ploioase de toamnă petrecute la Mădă în cameră, în acea cameră, în care s-au întâmplat, cândva, atât de multe lucruri. Înapoi la karaoke şi cântatul cu geamul deschis. Înapoi la Chio Chips, Popcorn şi Pepsi. Înapoi la râsete şi la bârfe nevinovate. Înapoi la zilele de atunci. Înapoi la fericire. Ca în vremurile bune.