Bacul şi alte min(ci)uni

Probabil că mulţi o să strâmbe din nas după ce vor citi următoarele rânduri, dar eu le scriu, asta e, am nevoie să urlu cât mai tare în timpanul societăţii ăsteia de doi lei în care trăim, chiar dacă nu o să mă audă nimeni..

Toată lumea a auzit de dezastrul cu bacul.. E din ce în ce mai rău. De la an la an. Şi anul ăsta nu vorbesc din auzite, ci din experienţă proprie.

Eh, cine zice că e sistemul de vină, sau presiunea camerelor de filmat, sau ce ştiu eu ce minciunică, vrea doar să se scoată.

Prima lecţie pe care am învăţat-o despre bac e că dacă înveţi, nimic nu te poate opri din a lua o notă mare.

Ei bine, nu ca să mă laud, dar eu citisem "Floare albastră" cu două zile înainte de examen. Ceea ce ştiam mai puţin din toată materia era poezia.. vezi doamne, "nu mă aşteptam la aşa ceva". Dar din 7 poezii şi 7 opere care reprezentau proza, nu aveai de exclus prea multe. Deci da, citisem comentariul la poezia lui Eminescu de  3 ori. Am încercat să reţin structura, nişte versuri, şi câteva idei pe care aş putea să le dezvolt.

Am luat 9,65. Sincer, încă pare o notă incredibilă.

De germană nu are rost să zic prea multe. A picat un subiect de mult bun-simţ. Oricum acolo honterienii nu prea au avut de obicei probleme.

Cele două au trecut uşor. A urmat tocmai materia de care îmi era mie cel mai frică: matematica!! M2.

Pentru cei ce nu ştiu, eu am rămas corigentă la matematică în semestrul 1. Asta m-a făcut să revin, în semestrul 2, pe linia de plutire. Nu învăţasem eu cine ştie cât de mult, iar la variantele din 2009 tot scoteam un punctaj de 6-6,5.. Cum ar putea cineva să îşi imagineze că tocmai eu am luat la bac 8,65 la mate??

Toată lumea s-a plâns de subiect. Cu riscul de a fi înjurată, pot spune cu mâna pe inimă că a fost uşor subiectul, că eu la un singur punct nu am scris nimic şi la un altul am citit prost enunţul (aproape toţi au luat plasă acolo..) şi undeva am greşit la un calcul. Dacă eu am reuşit, ce-au păzit cei cu medii mari care au luat note de doi lei la bac?? 

Care a fost adevărul de fapt cu dificultatea acestui subiect? 

Păi e simplu. Lumea care nu prea ştia mate se baza pe subiectul 1, care ar fi trebuit să fie cel mai uşor, şi eventual pe ceva puncticele (două-trei acolo) la subiectul 2 sau la 3. Ei bine, anul ăsta, câteva exerciţii din subiectul 1 au creat dificultate unora sau altora pentru că erau cu "şmecherii", vorba vine. Trebuia să ştii că sinx = cosx atunci când x-ul era de 45 de grade, dau doar un exemplu care mi-a rămas în cap. În schimb, subiectele 2 şi 3 au fost mai accesibile odată ce aveai o bază bine pusă în de-ale matricelor, polinoamelor, integralelor şi derivatelor. Deci, faţă de cele din variante, erau mai rezolvabile.

Astfel putem explica de ce a fost lumea nemulţumită de subiect şi de ce s-au luat note aşa de mici.

Aa, şi să nu uit, minciuna cu "la m1 chiar a fost mai uşor" e o altă invenţie scornită de leneşi şi puturoşi, cărora, pot să fac pariu, şi dacă le pica acelaşi subiect, tot la fel se plângeau.. Oricum, ştiţi vorba cu capra vecinilor.. adevăr grăieşte...

                                                  

Lămurindu-vă, sper, cu matematica, am ajuns la al patrulea examen, chimia anorganică, acesta fiind la alegere cu alte şi alte materii. Discutabilă treabă. Oricum, ca probă mi s-a părut greoaie faţă de toate variantele pe care le-am făcut, plus că s-au întârziat 40 de minute cu subiectele, iar în clasa de la etajul 2 în care am dat eu examenul erau 38 de grade şi multe spirite încinse. La chimie mă aşteptam la ce era mai bine.

Din păcate, nu a fost să fie şi asta e. Unde chiar am învăţat timp de un an întreg(!), acolo am reuşit să stric tot în 3 ore. Sunt dezamăgită, pentru că punctajul meu ieşea, evaluat "la sânge" în jur de 9, iar eu am primit 8.45. Nu am fost unicul caz. Dar asta e. Nu mă arunc la contestaţie pentru că am o medie îndeajuns de satisfăcătoare, nişte părinţi foarte mulţumiţi şi mândria că am luat 8,98 , când aproape trei sferturi de ţară au picat.

Ei bine, o să închei aşa, cu versurile lui Răzvan Alexe: "Vrei dovada vie, că totul e posibil? Iat-o: trebuie doar să intri-n vis, ca România-n Nato"