pierdut suflete. ofer recompensă.

aici, acolo, oriunde. 

când ți-e dor de niște oameni cu care nu mai vorbești, cu care ai pierdut contactul sau care pur și simplu sunt prea departe și știi, știi că nu o să îi mai vezi niciodată și asta te întristează mai mult ca orice.

distanța e o barieră între oameni, și nu, facebook-ul nu o să îi aducă niciodată mai aproape, nimic nu o să îi aducă mai aproape decât propria lor prezență în locul în care ești tu. 

dar așa e când îți faci din oriunde te duci un "acasă"... e un risc pe care ți-l asumi, când dai din tine atât de mult unor oameni pe care i-ai cunoscut departe și care sunt acum și mai departe de atât. 

rămân doar pozele, amintirile, zâmbetele, acele mici fantome ale trecutului care îi țin în viață. 

degeaba întrebi: "de ce nu le scrii?" pentru că nu mai e momentul. acel moment. din cauza asta, totul are loc la un nivel superficial și riscă să strice tot ce a mai rămas din atunci. rămân cu dorul.