gânduri şi cofeină

3:27 e sesiune şi zac pe un scaun, moartă de oboseală. un alt allnighter fără sens, pentru un examen fără sens, la o materie fără sens, într-o facultate fără sens dintr-un oraş fără sens.

mă uit în cană, cafeaua s-a răcit de mult, dar o beau, o beau pentru că datorită ei mai exist acum, în clipe de-astea, la ore atât de târzii. o beau pentru că e singurul lucru care mai rămâne cu mine atunci când toţi pleacă.

întunericul ăsta nu mai trezeşte nimic în mine. pe replay, un cântec îmi strigă despre acasă. aici nu-i acasă. sau poate că e. iar inima mea face naveta în schimbul 3.

am un laptop în faţa mea iar el are un om în faţa lui. ne privim unul pe celălalt de parcă nu ne-am fi cunoscut niciodată. mi-e ruşine de el, lui de mine. nu ne mai ştim.

ieri m-a auzit ţipând. s-a speriat. eu niciodată nu ridic tonul. fraieru', eu îmi deschid inima în faţa lui şi el îmi tratează inima ca pe-o minge de ping-pong. poţi mai mult de-atât.

în baie miroase iar a cireşe. alea erau nopţile alea albe şi infinite care credeam că nu o să se sfârşească niciodată, iar asta era ora la care nici nu concepeam să le terminăm. ce-aş da orice pentru un somn.

oh, ce-aş da orice pentru un somn!