Fost-am odată ca nicidată.. #2

...în Colaj Cafe, la o lansare de carte. Şi nu orice lansare. Flavius Ardelean a scos a doua carte, după Îmblânzitorul apelor, o carte despre care nu am apucat să scriu la timpul potrivit, nici nu o voi mai face acum, pentru că e un pic cam târziu. Ideea e că am citit-o pe nerăsuflate atunci, ascultând piesa Knives Out de la Radiohead pe fundal - lucru care mi-a dat fiori, pe cuvânt.

Trecând la subiect.. despre Flavius am scris aici http://aparente-si-esente.blogspot.ro/2012/02/fost-am-odata-ca-niciodata.html. Mi-a plăcut foarte mult atât Trenul Umbrelor, cât şi Sânul, două dintre povestirile pe care le-a citit acum un an şi ceva în Rockstadt, dar nu am ştiut că va lansa un volum care să conţină astfel de povestiri, aşa că pentru mine Acluofobia - zece povestiri macabre a fost o surpriză frumoasă. 

Ieri a avut loc lansarea cărţii sale. Mihail Vakulovski a fost, ca de obicei, moderatorul Cenaklubului, Flavius a fost jovial, alături a avut-o pe Claudia Niculescu, ilustratoarea cărţii sale, tot fostă honteristă, o fată deosebit de talentată, iar pe plan muzical a fost invitat un alt fost honterist, Alex Müntz, să ne cânte şi să ne încânte, ceea ce a şi reuşit cu ambele cântece - o foarte bună alegere, părerea mea: Metallica - Turn the page şi Luna Amară - Chihlimbar. Locaţia, şi anume Colaj Cafe, care aparţine tot unui fost honterist, a fost o bună alegere, din păcate un pic cam mică în ceea ce priveşte spaţiul. L-am avut şi pe Aurel Tămaş pe fundal, că tot avea concert în Piaţa Sfatului :)). 

Nu îi cunosc personal pe nici unul din oamenii ăştia faini, dar pe cuvânt că ieri am fost atât de mândră că sunt honteristă. Stăteam în sala aia plină, mă simţeam aşa de mică şi nesemnificativă şi totuşi priveam oamenii din jur, toţi cei care au venit acolo pentru Flavius, pentru Claudia, sau pentru Alex, şi evident, pentru această carte şi emoţiile mele o luaseră puţin razna prin încăpere. Tot ce s-a întâmplat acolo m-a făcut atât de fericită. De asemenea, şi prezenţa doamnei profesoare Liana Dobrescu a fost emoţionantă, mă gândeam cum trebuie să te simţi tu, ca profesor, care ai format nişte suflete atât de frumoase. Ea ne-a învăţat că putem trece peste toate limitele care ne sunt impuse, că Per aspera ad astra - Pe drumuri grele se ajunge la stele şi că este doar alegerea noastră dacă vrem să construim o cocioabă sau un palat. 

În fine, ce s-a întâmplat aseară a fost genial, lucruri din ăstea să tot fie. În orice caz, acum am să mă apuc de carte, şi mai vreau să adaug că aştept cu interes romanul pe care îl pregăteşte!