Pentru noi!

Mai trebuie să explic încă o dată că inima mea mi se rupe în paişpe mii de bucăţi atunci când realizez că trebuie să plec dintr-un loc de care m-am ataşat? Nu ar fi nou. Am plâns la peninsula, pe subscribe, la artmania, pe die toten hosen, de 2 ori în germania în schimburile de experienţă şi în multe alte locuri. Şi acum, din nou.

Dar asta e.

A fost frumos. Ne-am cunoscut, am râs, am vorbit tot ce ne-a trecut prin cap, unii zic că am fi fost umiliţi, cu toate astea toţi au fost de partea noastră, pentru o uniune est-europeană liberă pe care am creat-o în ploaie, după câteva minute de dezbateri:))) .

Multiculturalitate, cuvinte învăţate în tot felul de limbi, poveşti, promisiuni de revedere, toate astea târziu în noapte, căci numai atunci e loc şi timp pentru aşa ceva, după nişte pahare de vin, de vodkă, de bere sau de orice căcat plin cu alcool, mai ales Gummibarchen.

A fost fain. Dar tot ce e frumos se termină repede. Asta e asta e asta e.

Am uitat să zic că oamenii sunt mereu surprinzători, şi că nu poţi cunoaşte pe cineva ca lumea până când nu stai cu el. Şi poate că alcoolul te face să spui ceea ce nu vrei, dar deseori te împinge să depăşeşti o anumită graniţă şi lucrurile pot să se schimbe înspre bine. Asta pentru că există persoane aşa de faine de care chiar nu ştiam că sunt faine până azi, până nu am aflat motivul lor pentru un comportament mai ciudat sau pentru închiderea lor faţă de noi, şi apoi, toate cuvintele sincere şi frumoase. Z, mulţumesc. Mulţumesc de o mie de ori pentru azi-dimineaţă, ai fost genial într-un moment potrivit.  

O să ridic la noapte un pahar în cinstea noastră, a zilelor de-aici, a tot ce s-a întâmplat. Pentru îmbrăţişări şi promisiuni, pentru revederi, pentru amintiri şi pentru că niciodată nu vom fi mai tineri decât suntem acum.

Pentru noi!