azi e despre steaguri.

atâta ură şi atâta prostie.

oamenii ăştia chiar nu au ceva mai bun de făcut decât să urască.

din punctul meu de vedere, tot scandalul ăsta e foarte trist. ah, şi they missed the point, dacă se poate spune aşa.

un copil care afirmă că a moştenit ura de la tatăl său nu e un copil normal. nici ceea ce se întâmplă prin partea centrală a ţării nu e prea normal.

dar uite cine declanşează un scandal.. şi în ce mod reuşeşte şi presa să deformeze toată situaţia asta şi să manipuleze societatea.

m-am săturat pe tot internetul de aceleaşi mii şi mii de discuţii care nu o să ducă niciodată nicăieri, de atâţia oameni căreora în afară de problema asta nimic nu li se pare important.

ţară, tu nu ai altceva de făcut??



later edit: de ce ai mulţumi unui om care iubeşte ţara dar îi urăşte pe alţii? de ce nu se promovează pacea şi înţelegerea? ah, şi de ce noi ne iubim ţara doar în faţa altora - zic asta, de exemplu, pentru că s-au scos stemele din şcoli pentru că noi nu ne mai simţeam mândri. şi pentru cei aşa de patrioţi, ar trebui să meargă îmbrăcaţi în steag de-acum pe stradă, la muncă, la şcoală sau oriunde altundeva. aia ar fi o adevărată dovadă, când nu faci asta ca să instigi, pentru că nu ai pe cine. ce să mai zic că atunci când ieşim din românia încercăm să vorbim pe orice altă limbă. deci - unde e mândria?

ah, şi pentru cei care cred că sunt de o parte sau de alta.. nu. eu sufăr undeva la mijloc.