Joc şi joacă

Ne-am jucat de-a “hoţii şi poliţiştii”. Mi-ai furat inima. Şi nu mi-ai mai adus-o niciodată înapoi.
Ne-am jucat “scunsea”. Am ştiut să ne ascundem după un deget. Ne-am ascuns şi sentimentele.
Ne-am jucat de-a “baba oarba”. Legată la ochi de dragoste, nu am văzut cine erai tu defapt. Acum văd. Şi plâng.
Ne-am jucat “prinsea”. Da, m-ai prins în mrejele tale. Eu nu am reuşit niciodată să te prind.
Ne-am jucat “1-2-3 la perete stai!”. Şi am stat. Şi am stat. Şi am stat. TU nu ai mai venit.
Ne-am jucat “kems”. Tu nu ai vrut sau nu ai ştiut să urmezi semnele pe care ţi le-am făcut.
Ne-am jucat “telefonul fără fir”. Dar niciodată nu au ajuns la mine cuvintele “te iubesc”.
Ne-am jucat “trombon”. Am remarcat cât de bine te pricepi să îmi spui mereu minciuni. Ai urmat doar regula jocului.
Ne-am jucat "bolţ". Am învăţat să ne îmbătăm cu vise şi să pricepem că fericire nu există când suntem treji.
Timpul a trecut. Noi am crescut. Acum nu ne mai jucăm…