Poveste urbană(în imagini)

Am decis, pentru o vreme, să las totul deoparte şi să plec… nu departe. Cam 300 de km de aici, de oraşul ăsta plin de nori şi de amintiri; am încercat să mă rătăcesc prin marele Cluj.
Am încercat să scap de ceea ce mă urmărea. Am încercat să scap de fantome, de iluzii, de vise şi dorinţe, de trecut şi de viitor. Am reuşit… mai mult sau mai puţin. Sau poate că nu. Am evadat din ceea ce numeam eu oraş aglomerat şi am ajuns în oraşul-haos. Dar nu mi-am uitat acasă aparatul de fotografiat. Poate “nu am trăit clipa, ci imaginea ei”, pe care vreau să o trăiesc şi alături de cei care îmi mai vizitează blogul din când în când…


P.S.: Pozele s-au mutat pe http://nu-e-loc-de-cuvinte.blogspot.com