Autostrada numită viaţă...

Maşina dispare după colţ. A plecat la fel de repede cum a venit. După ea trece, la fel de repede, o altă maşină... şi ele merg la nesfîrşit.
La fel de repede trecem şi noi prin viaţă. Lăsăm nişte urme ca acelea ale cauciucurilor pe asfalt.
Dar ştim că peste acele urme se vor suprapune mereu altele noi...
Venim. Plecăm. Vin. Şi pleacă. Viaţa e viteză.
Strada e deschisă pentru toţi.
Dar mereu trebuie să ai grijă cum conduci.
Nu fă asta cu indiferenţă. Nu apăsa prea tare pedala de acceleraţie şi nu frîna atunci cînd nu este nevoie. Învaţă să ai răbdare. Nu folosi claxonul de prea multe ori.
Alţii te-au intrecut? Sunt şi din ăştia. Fă-le loc. Se grăbesc să ajungă la capătul drumului. Tu nu te grăbi. Şi aşa drumul e scurt.
Nu lăsa obstacolele să te împiedice sa mergi mai departe. Încearcă să eviţi greşelile. Totdeauna va fi un poliţist ascuns acolo unde nu te aştepţi şi desigur că e nerăbdător să te amendeze.
Opreşte când este roşu. Nu uita de pietoni. Când plouă, ai grijă cum treci prin bălţi, căci s-ar putea să îi murdăreşti pe nevinovaţii de pe trotuar.
Din când în când, în drumul tău, ia cu tine un om care face autostopul. Vei fi mai fericit ştiind că ai ajutat pe cineva. Inima îţi va fi mai uşoară...
Gândeşte-te la accidente şi încearcă să nu fi tu cel care vreodată va produce unul. Nu se ştie când se pot întâmpla si nu se ştie câtă lume va supravieţui.
Să nu îl invidiezi pe cel care are o maşină mai bună decât a ta. Sunt unii care nu au deloc una.
Alţii o au, dar nu apucă să punâ mâna pe volanul care îi va conduce pe drumul numit "viaţă".
Alte persoane se pierd pe drum. O iau la stânga când trebuie să meargă spre dreapta. Urmează semnele...

Şi niciodată, dar niciodată să nu uiţi să te bucuri de drumul tău. Fii fericit că ţi s-a dat şansa de a-l parcurge. Cum va fi, însă, depinde numai şi numai de tine...