dor de dorul unei primăveri.

nici măcar nu ştiu de unde a apărut aşa, dintr-o dată. zâmbea şi ochii i se aprinseseră atât de puternic că înăuntru lor puteai să vezi un foc arzând. semăna atât de puţin cu oricine pe-aici şi era atât de pierdut în spaţiul ăsta..

evita privirile noastre curioase, îşi apleca ochii în pământ şi zâmbea cu modestie când cineva spunea: "dude, you're awesome!"

aşa e. era tipul cu chitara. 

cânta despre o fată care spunea că nu a văzut niciodată zăpadă. cânta şi ne vrăjea pe toţi, unul câte unul.

cânta şi seara.. ah, seara aia n-ar fi fost aşa, dacă n-ar fi fost şi el acolo..