Suntem ceea ce (n-)am fost.

Nu s-a schimbat nimic.

Acelaşi balcon, acelaşi geam deschis, aceeaşi uşă cu nr.7.

Părinţii, poate mai îmbătrâniţi cu ceva, bunica, puţin mai bolnavă.

Un frate la fel de certăreţ şi zglobiu.

Aceeaşi eu, cu toate amintirile pe care le rezem de acelaşi perete de balcon.

Aceeaşi tâmpa, acelaşi cer înnorat, aceeaşi cetate, dar cu mai puţini copaci.

Vise puţin mai măreţe, timp ceva mai scurt.

Regrete puţine, trăiri intense, ochi aţintiţi spre viitor.

În fond, doar anii au trecut peste noi.

Suntem ceea ce (n-)am fost.