trebuia postată cândva. acum. ERASMUS you dă beeeest!

O poză face mai mult decât o mie de cuvinte, dar editând acum pozele astea îmi dau seama că nici măcar o mie nu ar descrie ce a fost erasmusul pentru mine. Și nici măcar nu o să încerc.

Deja au trecut mai mult de două luni de când m-am întrors, dar inima mea încă e plină cu toate amintirile zâmbetelor, clipelor geniale,  gălăgiei din cămin, toți omuleții mai mult decât superbi pe care am avut ocazia să îi cunosc acolo, paharelor sparte, berilor băute, toate diminețile mahmure în gări când plecam către alte și alte orașe, alte și alte țări, apusul la marginea elbei, labirintul de clădiri imense, frumoase și vechi ale universității și cursul ăla fain de lingvistică și apoi toate oportunitățile care s-au ivit și mi-au oferit alte amintiri de neuitat, începând cu jorge - aegee și passau și și și vecinii mei simpatici de apartament și drăgălășenia nelimitată a brazilienilor în brațele cărora am plâns cu ei înainte să plece și prietenia aceea faină cu o bulgăroaică și amarettoul la 3 dimineața și buletinul meu pierdut și david și cum a apărut el, așa, pe neașteptate șiiiiii woah băi tatăăăă aș putea scrie la postul ăsta o săptămână și tot nu aș termina ce am avut de spus.